Revino, Eminescu
Dacă Eminescu aievea ar reînvia
Peste ţara de vis a mea şi a ta
Ce ne-ar spune din cereasca cetate,
Despre Dacia cuprinsă de străinătate
Eminescu de-ar reveni de pe orbită,
Ar plânge codrii tăiaţi şi apa otrăvită.
Din a sa plutire, veşnicul călător
Ar plânge prin vers, cu acelaşi dor
Ce aţi făcut cu ţara, ne-ar reproşa,
Unde sunt dacii mândri, ar întreba.
Câte vieţi şi bătălii vom mai pierde
Dacă lumină şi izbânda nu se vede.
Rugăciunea unui dac se aude din munţi,
Ne regăsim fără grai, prin anii cărunţi.
Dacă Eminescu, ar reveni printre noi,
Ce i-am spune oare, un neam de nevoi.
Revino, Eminescu, din stele şi uitare,
Tu eşti zeul nostru, a Daciei dezlegare
Eşti pururea-învierea, şi veşnic infinitul,
Te aşteptăm din cer, să reînvii prea Sfântul!
Tamara Tomiris Gorincioi
Viaţa ca un pian
Un pianist ciudat îmi acordează viaţa
Ca pe un pian, clape negre şi albe.
Valsuri astrale cu flori dimineaţa,
Simfonii în nopţile cu visele dalbe.
Un Beethoven rescrie Sonata lunii,
De ce, de ce acest clar de lumină
Cum să-l cuprind cu inimă să nu apună
Când clapele albe şi negre se ţin de mână.
Bucuria de a învinge această tristeţe
E oda ce mi-o cântă pianistul din stele
O pastorală cu beduini şi contese
Pianul dezacordat, ca zilele mele.
Ascult cum clapele ciudate cântă-n ploaie,
Acorduri desprinse din cer, amintirea.
Pianul se îndoaie şi simfonia aceasta mă doare,
Un pianist înnebunit îmi pune pe note iubirea.
Tamara Tomiris Gorincioi
You can do it, too! Sign up for free now at https://www.jimdo.com